hégnă, hégne, s.f. (reg., înv.) aparat mânat de cai, de lăcărit țițeiul. Vezi definitia »

RINÍTĂ s. f. inflamație a mucoasei nazale; coriză. (< fr. rhinite) Vezi definitia »

ZOÁLĂ, zoále, s. f. (Reg.) 1. Zoaie. 2. Trudă, osteneală; strădanie, frământare. ♦ Ceartă, gâlceavă. (din bg., rus. zolá = leșie) [și DLRLC] Vezi definitia »

CASCÁDĂ s.f. 1. Torent de apă care cade de la o mare înălțime; cataractă. ◊ Cascadă de râs = râs sacadat și prelungit. 2. Montaj în cascadă = mod de legare a unor aparate, mașini sau circuite electrice astfel încât curentul de la intrare să fie egal cu cel de la ieșirea elementului anterior. [< fr. cascade, cf. it. cascata – cădere]. Vezi definitia »

UMBRÉLĂ s. f. obiect de protecție contra ploii sau a soarelui, dintr-o bucată de pânză întinsă pe niște arcuri, care se pot strânge în jurul unui baston cu mâner. (< fr. ombrelle, lat. umbrella) Vezi definitia »