Definita cuvantului mie
míe pron. pers. în dativ. Lat. mĭhi (Candrea-Dens., 1099). Se folosește în patru feluri diferite: mie în poziție tare, ca în sp. a mí, și totdeauna împreună cu una dintre celelalte trei forme: mie nu mi-au spus; mi (cu i vocalic), înaintea altor pronume: mi s-a spus, mi l-a dat; mi (cu i consonantic) în poziție enclitică sau proclitică: mi-a adus, dîndu-mi; îmi în următoarele cazuri: îmi pare, îmi aduc aminte, valoare emfatică, față de mi-a duc aminte, pronunțare familiară.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mie
UTERORAGÍE s. f. hemoragie uterină. (< fr. utérorragie) Vezi definitia »
ASTAZÍE s. f. imposibilitate patologică de a realiza și menține poziția verticală. (< fr. astasie) Vezi definitia »
PÂRNÁIE, pârnăi, s. f. 1. (Reg.) Oală mare de pământ, lărgită în partea de sus, folosită în gospodăria țărănească pentru gătit sau pentru păstrat alimente. ♦ Conținutul unei asemenea oale. 2. (Arg.) Închisoare, temniță. [Pr.: -na-ie] – Et. nec. Vezi definitia »
HISTEROLOGÍE s.f. Disciplină medicală care se ocupă cu afecțiunile uterine. [Gen. -iei. / < fr. hystérologie, cf. gr. hystera – uter, logos – studiu]. Vezi definitia »
PLEDOARÍE, pledoarii, s. f. Expunere orală a faptelor unui proces, făcută de un avocat în fața unei instanțe judecătorești, cu scopul de a susține cauza uneia dintre părțile implicate în proces. ♦ P. gener. Apărare, susținere orală sau scrisă a unei cauze, a unei idei, a unei teze etc. – Din fr. plaidoirie. Vezi definitia »