Definita cuvantului miere
miére s. f. – Substanță dulce produsă de albine. – Mr. ńere, ńare, megl. (m)ńari, istr. ml’ǫre. Lat. *melem, în loc de mellem, de la mel (Pușcariu 1072; Candrea-Dens., 1103; Iordan, Dift., 114; REW 5469), probabil datorat analogiei cu fel, sal; cf. alb. mjal (Meyer 280; Philippide, II, 647); it. m(i)ele (sicil. mieri), prov., cat., port. mel, sp. mel. – Der. mieriu (var. meriu, mierei), adj. (de culoarea mierii, auriu); mieros, adj. (dulceag); mi(e)ruță, s. f. (limba mielului, Anchusa officinalis). Mierliu, adj. (cam tulbure), cuvînt folosit în Olt., pentru a arăta că apele unui rîu nu sînt chiar limpezi după ploaie, este o var. a lui mieriu, cu l expresiv (după Pușcariu, Dacor., VI, 406 și Candrea, din lat. *merulus „curat”).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu miere
înfățișare, înfățișări s. f. (stud.) examen. Vezi definitia »
PLIVÍRE, pliviri, s. f. Faptul de a plivi; curățire de buruieni; plivit1. – V. plivi. Vezi definitia »
NAUFRAGIÉRE, naufragieri, s. f. Faptul de a naufragia, naufragiu. [Pr.: na-u-fra-gi-e-re] – V. naufragia. Vezi definitia »
MALAXÁRE, malaxări, s. f. Acțiunea de a malaxa și rezultatul ei. – V. malaxa. Vezi definitia »
la oase rupere expr. (la fotbal – d. maniera de joc a unui jucător, a unei echipe) brutal, dur, violent. Vezi definitia »