HAMAMÉLIS s. m. gen de arbori și arbuști decorativi, originari din China și Japonia, cu flori galbene, a căror scoarță și frunze au proprietăți vasoconstrictoare. (< fr., gr. hamamelis) Vezi definitia »

(κατάφασις — katafasis = afirmare; de la καταφάσκω — katafasko = a afirma)pe cale catafatică existența lui Dumnezeu se susține prin afirmații: Dumnezeu este bun, atotputernic, înțelept etc. Dumnezeu este cognoscibil prin opera Sa, prin tot ce există și a creat, dar este incognoscibil în ființa Sa. Prin opera Sa, El poate fi numit, I se poate da un nume (creator, înțelept), dar prin ființa Sa nu are nume, este negrăit Vezi definitia »

OXÁLIS s. m. plantă erbacee ale cărei frunze conțin acid oxalic; măcriș. (< fr., lat. oxalis) Vezi definitia »

ELEFANTIÁZIS s. n. Boală caracterizată prin dezvoltarea exagerată a membrelor inferioare sau a organelor genitale, care sunt deformate printr-un edem enorm. [Pr.: -ti-a-. – Var.: elefantiáză s. f.] – Din fr. éléphantiasis. Vezi definitia »

ANTÍMIS (‹ ngr.) s. n. Acoperămînt liturgic pe care sînt reprezentate punerea în mormînt și patimile lui Hristos și cei patru evangheliști, în cele patru colțuri. Pe a. sînt cusute fragmente din moaștele unui sfînt ori martir al Bisericii. Vezi definitia »