Definita cuvantului mierlă
miérlă (miérle), s. f. – Pasăre cîntătoare (Turdus merula). – Mr. ńerlă, ńirlă, megl. (m)ńierla, istr. merlę. Lat. mĕrŭla (Pușcariu 1073; Candrea-Dens., 1104; Iordan, Dift., 95; REW 5534; Bărbulescu, Arhiva, XXX, 62 și XXXIX, 61), cf. it., prov., cat. merla, fr. merle, sp. mirla, port. miero. Fonetismul normal ar cere un rezultat *miarlă, cf. herba › iarbă; reducerea ia › ie, s-a explicat diferit, prin influența formelor cu diftong aton, ca mierloi (Candrea-Dens., 1104), din pl. mierle (Pascu, Beiträge, 18) sau de la un alb. mierlë (Pascu, Arch. Rom., IX, 320). – Der. mierloi, s. m. (bărbătușul mierlei); mierlesc, adj. (Olt., varietate de struguri).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mierlă
SUBCONȘTIÉNȚĂ s. f. stare de conștiință obscură sau de semiconștiință. (< fr. subconscience) Vezi definitia »
ANTIENZÍMĂ, antienzime, s. f. Anticorp, agent sau enzimă cu acțiune neutralizantă asupra unei enzime. [Pr.: -ti-en-] – Din fr. antienzyme. Vezi definitia »
BANDERÍLĂ s. f. suliță mică cu un steguleț în vârf, pe care toreadorii o înfig în ceafa taurilor. (< fr. banderille, sp. banderilla) Vezi definitia »
BARBÍȘĂ, barbișe, s. f. (Înv.) Barbișon. – Fr. barbiche. Vezi definitia »
ARHIDIECÉZĂ s. f. dieceză condusă de un arhiepiscop. (după fr. archidiocèse) Vezi definitia »