Definita cuvantului miez
miéz (miézuri), s. n. – 1. Mijloc, centru, punct central. – 2. Inimă, buric, gălbenuș. – 3. Pulpă, măduvă. – 4. Esență; partea moale a pîinii. – Mr. ńedzu, megl. (m)ńez, istr. mež. Lat. mĕdius (Diez, I, 276; Pușcariu 1075; Candrea-Dens., 1105; REW 5462). – Der. miază, adj. (medie), din lat. mĕdia, păstrat numai în comp.; miază Păresi (înv., apoi Miezi-Păresimi), s. f. (jumătatea postului mare), din lat. media quadragesima; miazănoapte, s. f. (înv., miezul nopții; înv., larvă nocturnă; nord); substituită la primul sens de miezul nopții; miazăzi, s. f. (înv., amiază; sud), substituită la primul sens de amiază, v. aici; miezos, adj. (cu mult miez, cărnos); miezură, s. f. (lînă de proastă calitate, resturi de la darac; Bucov., tărîțe), sing. reconstitiut din pl. miezuri; miezuină, s. f. (Trans., hotar, hat, răzor), cu suf. -ină ca în viezuină, păscuină (relație cu mejdină, cf. Candrea, Cihac, II, 191, Tiktin, e dubioasă); primez (var. primiez), s. n. (despărțitură; scîndură sau băț care desparte doi cai într-un grajd), în Olt., Banat și Trans., poate direct din lat. per medium (Candrea-Dens., 1103; Tiktin); împremieza, vb. (a separa cu un perete despărțitor; a împărți în două).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu miez
BOTEZ, Ion Gheorghe (1892-1953, n. Chișcăreni, jud. Iași), morfolog român. Prof. univ. la Iași. Cercetări privind anatomia comparată a primatelor și omului. Promotor al antropologiei în România. Vezi definitia »
VALDÉZ s. m. membru al unei secte fondate la sfârșitul sec. XII de Pierre Valdais, care propovăduia o lume bazată pe preceptul sărăciei și refuza să accepte misa, credința în transsubstanțiere, ideea purgatoriului, cultul sfinților etc. (< it. valdese) Vezi definitia »
oréz s. m. – Plantă graminacee (Oryza sativa). – Var. (Banat) oriz, (Trans.) urez. Mr. uriz. Ngr. ỏρύζι, parțial prin intermediul sl. orizu (Tiktin, cf. Vasmer, Gr., 106), cf. alb. oris, bg. șb., cr. oriz (Conev 86). Sunetul e este surprinzător după Tiktin, poate s-a simțit -ez ca suf., cf. chinez, francez. Vezi definitia »
FILIPINÉZ, -Ă, filipinezi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) născută și crescută în Filipine. 2. (Locuitor) din Filipine. – Filipine (n. pr.) + suf. -ez. Vezi definitia »
CARTAGINÉZ, -Ă, cartaginezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația vechii Cartagine sau era originară de acolo; pun. 2. Adj. Care aparține Cartaginei sau locuitorilor ei, privitor la Cartagina sau la locuitorii ei; punic. – Cartagina (n. pr.) + suf. -ez. Cf. fr. Carthaginois. Vezi definitia »