Definita cuvantului mîhni
mîhní (mâhnésc, mâhnít), vb. – 1. (Înv.) A îndepărta, a despărți: episcopul ce va fi negrijnic de biserică și se va mîhni de rugăciune (Pravila Mică). – 2. A întrista, a supăra, a apăsa. – Bg. mahnuvam „a despărți”, din sl. machati „a agita” (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 182; Tiktin), cf. bg. maham „a agita”, sb. mahnuti „a mișca”. Sensul înv. al lui mîhni nu apare în dicționare. – Der. mîhneală, s. f. (înv., întristare, supărare, chin); mîhnicios, adj. (dureros, întristător); mîhniciune, s. f. (înv., chin).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mîhni
BATRACIÉNI s. m. pl. Amfibieni. (<fr. batraciens) Vezi definitia »
BOGDAN I, primul domnitor de sine stătător al Moldovei (1359-c. 1365). Voievod din Maramureș; răzvrătit în 1343 împotriva regelui Ungariei Ludovic I de Anjou, a trecut în 1359 în Moldova, unde a fost recunoscut ca domn. A respins repetatele încercări ale regelui Ungariei de a-și reinstaura supremația asupra Moldovei. Vezi definitia »
tăbăní, tăbănésc, vb. IV (reg.) a pune, a fixa scânduri subțiri și lungi. Vezi definitia »
DĂNGĂNÍ, pers. 3 dăngănește, vb. IV. Intranz. (Despre clopote) a suna. – Dang + suf. -ăni. Vezi definitia »
PĂUNÍ, păunesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îngâmfa, a se împăuna. [Pr.: pă-u-] – Din păun. Vezi definitia »