Definita cuvantului mîhni
mîhní (mâhnésc, mâhnít), vb. – 1. (Înv.) A îndepărta, a despărți: episcopul ce va fi negrijnic de biserică și se va mîhni de rugăciune (Pravila Mică). – 2. A întrista, a supăra, a apăsa. – Bg. mahnuvam „a despărți”, din sl. machati „a agita” (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 182; Tiktin), cf. bg. maham „a agita”, sb. mahnuti „a mișca”. Sensul înv. al lui mîhni nu apare în dicționare. – Der. mîhneală, s. f. (înv., întristare, supărare, chin); mîhnicios, adj. (dureros, întristător); mîhniciune, s. f. (înv., chin).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mîhni
BROȘTENI 1. Com. în jud. Mehedinți; 3.061 loc. (1991). Culă (1815). 2. Com. în jud. Suceava, pe Bistrița; 7.906 loc. (1991). Microhidrocentrală. Produse textile (țesături din bumbac) și lactate; panificație. Ape minerale carbogazoase. Biserică de lemn (sec. 18). 3. Com. în jud. Vrancea, pe Milcov; 1.975 loc. (1991). Vezi definitia »
CARPINI, Giovanni del Plano (Piano) del (c. 1182-1252), călugăr italian. A călătorit, din inițiativa papii Inocențiu IV, din Lyon pînă la Karakorum, unde a asistat la înscăunarea hanului Guiuk, fiul lui Ogodai (1246). Op. pr.: „Călătorie în țările răsăritene”. Vezi definitia »
SĂGNÍ, săgnésc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre cai) A căpăta o rană de la șa, de la ham etc. 2. Tranz. A însemna un animal cu fierul roșu. – Din sagnă. Vezi definitia »
BĂUNÍ, bắun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-] – Lat. *baubulare. Vezi definitia »
CHEȚANI, com. în jud. Mureș, pe Mureș; 2.700 loc. (1991). Vezi definitia »