Definita cuvantului mîna
mîná (mấn, mânát), vb. – 1. (Înv.) A urmări. – 2. A izgoni. – 3. A trimite. – 4. A conduce turmele, carul. Mr. min, minare, istr. mir. Lat. mĭnāre „a amenința” (Diez, I, 270; Pușcariu 1077; Candrea-Dens., 1119; REW 5585), cf. it. menare, prov., cat., v. sp. menar, fr. mener (pentru sp., cf. A. Carballo Picazo, RFE, XXXVI, 100-112).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mîna
persoana care se ocupa cu cultivarea orezului Vezi definitia »
INTONÁ, intonez. vb. I. Tranz. 1. A cânta începutul unui cântec, a da tonul pentru începerea unui cântec; p. gener. a executa un cântec; a cânta. 2. A accentua, a rosti cu un anumit ton un cuvânt, o frază. [Var.: (pop.) întoná vb. I] – Din it. intonare. Vezi definitia »
CASTRA TRAIANA, castru roman din piatră, zidit la începutul sec. 1 d. Hr., în primii ani ai stăpînirii romane în Dacia. Azi, Sînbotin, com. Dăești, jud. Vîlcea. Vezi definitia »
TRONÁ vb. intr. 1. a domni, a stăpâni (peste o țară), a guverna. 2. (fig.) a domina; a lua o poziție afectată de superioritate. (< fr. trôner) Vezi definitia »
combina, combin v. r. 1. a avea o relație intimă de durată (cu cineva). 2. a trăi în concubinaj (cu cineva) Vezi definitia »