Definita cuvantului mînăstire
mînăstíre (mînăstíri), s. f. – Instituție religioasă, unde trăiesc călugări(țe). – Var. mănăstire, (înv.) monastire. Mr. mînăstir, megl. mănăstir. Ngr. μαναστήριον (Murnu 34), parțial prin intermediul sl. manastyrĭ (Tiktin; Graur, BL, VI, 155; cf. Vasmer, Gr., 94), cf. alb. monoštir, tc., bg. manastir, v. rus. manastyr. Cuvînt de uz general (ALR, I, 187). Var. monastire este artificială, formată după ngr. μοναστήριον. – Der. mînăstiresc, adj. (de mănăstire); mînăstioară, s. f. (mănăstire mică; joc de copii).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mînăstire
EXPLODÁRE, explodări, s. f. Acțiunea de a exploda și rezultatul ei; explozie. – V. exploda. Vezi definitia »
DECOFEINIZÁRE s. f. v. decafeinizare. Vezi definitia »
AUTOADMINISTRÁRE s. f. Faptul de a se autoadministra. [Pr.: a-u-to-ad-] – V. autoadministra. Vezi definitia »
FARADIZÁRE s.f. Tratament al anumitor părți bolnave ale corpului cu ajutorul curenților de inducție; faradoterapie. [Gen. -iei. / cf. fr. faradisation]. Vezi definitia »
FUNCȚIONÁRE, funcționări, s. f. Acțiunea de a funcționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. funcționa. Vezi definitia »