Definita cuvantului mînăstire
mînăstíre (mînăstíri), s. f. – Instituție religioasă, unde trăiesc călugări(țe). – Var. mănăstire, (înv.) monastire. Mr. mînăstir, megl. mănăstir. Ngr. μαναστήριον (Murnu 34), parțial prin intermediul sl. manastyrĭ (Tiktin; Graur, BL, VI, 155; cf. Vasmer, Gr., 94), cf. alb. monoštir, tc., bg. manastir, v. rus. manastyr. Cuvînt de uz general (ALR, I, 187). Var. monastire este artificială, formată după ngr. μοναστήριον. – Der. mînăstiresc, adj. (de mănăstire); mînăstioară, s. f. (mănăstire mică; joc de copii).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mînăstire
SIROPÁRE s.f. Acțiunea de a siropa și rezultatul ei. ♦ Defect la fabricarea marmeladei, constând în curgerea siropului din ea. [< siropa, cf. fr. siropage]. Vezi definitia »
MULTIPLICÁRE s.f. Acțiunea de a multiplica și rezultatul ei; înmulțire; multiplicație. [< multiplica]. Vezi definitia »
ÎNNOBILÁRE, înnobilări, s. f. Acțiunea de a (se) înnobila. – V. înnobila. Vezi definitia »
care se afla inauntrul unui obiect,al unei fiinte Vezi definitia »
ÎNJURÁRE, înjurări, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) înjura. – V. înjura. Vezi definitia »