Definita cuvantului mînătarcă
mînătarcă (mânătắrci), s. f. – Ciupercă (Boletus edulis). – Var. mănătarcă, (Trans., Munt.) mitarcă. Megl. măntari. Ngr. μανιτάρι, din gr. ἀμανίται (Tiktin) cu suf. -că la fel ca în bg. manatarka (după Conev 42, din bg.) Fonetismul a fost alterat prin falsa asociere cu mînă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mînătarcă
arabinoză s.f. Monozaharidă cu cinci atomi de carbon în moleculă. (< germ. Arabinose) Vezi definitia »
METILCELULÓZĂ s. f. eter metilic al celulozei, rezultat prin tratarea acesteia cu sulfat sau clorură de metil. (< fr. méthylcellulose) Vezi definitia »
sorulícă, sorulíci, s.f. (reg.) surioară. Vezi definitia »
NÓMĂ2 s.f. 1. (Ist.) Diviziune administrativă în vechiul Egipt și în Grecia. 2. V. nom. [< fr. nome, fr. nomos]. Vezi definitia »
PATELÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a rotulei. [< fr. patellite]. Vezi definitia »