Definita cuvantului mînătarcă
mînătarcă (mânătắrci), s. f. – Ciupercă (Boletus edulis). – Var. mănătarcă, (Trans., Munt.) mitarcă. Megl. măntari. Ngr. μανιτάρι, din gr. ἀμανίται (Tiktin) cu suf. -că la fel ca în bg. manatarka (după Conev 42, din bg.) Fonetismul a fost alterat prin falsa asociere cu mînă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mînătarcă
FRUCÁDĂ s. f. băutură răcoritoare din fructe. (după citronadă) Vezi definitia »
NEÎNDRĂZNEÁLĂ s. f. (Rar) Lipsă de îndrăzneală, timiditate. – Din ne- + îndrăzneală. Vezi definitia »
FIÓLĂ s.f. Mic flacon de sticlă închis ermetic, în care se păstrează mai ales medicamente (injectabile). ♦ Sticlă mică. [Pron. fi-o-. / < fr. fiole]. Vezi definitia »
JÁPȘĂ, japșe, s. f. Depresiune de mică adâncime din bălțile sau din Delta Dunării, cu contur circular sau alungit, acoperită de apă numai în timpul revărsărilor, în care se dezvoltă o bogată vegetație de apă. ◊ (Pop.) Baltă mică. [Pl. și: jăpși] – Et. nec. Vezi definitia »
impiedicat la vorbă expr. bâlbâit. Vezi definitia »