Definita cuvantului mîneca
mînecá (mấnec, mânecát), vb. – A se scula devreme. – Megl. mănicat „timpuriu.” Lat. manĭcāre (Densusianu, Hlr., 167; Pușcariu 1084; Candrea-Dens., 1118; REW 5300; Rosetti, I, 169), cf. alb. mëngoń, v. umbr. manecare (Gius. Mazzatinti, Poesie religiose del s. XIV, Bologna, 1881, 15). – Der. mînec, s. n. (rar, zori de zi); mînecare, s. f. (zori); mînecat, s. n. (zori; acțiunea de a mîneca); mînecătoare, s. f. (obicei folcloric în ajunul sărbătorii de Sf. Gheorghe).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mîneca
RECTIFICÁ vb. tr. 1. a îndrepta, a corecta. 2. a netezi suprafața unei piese metalice cu o piatră abrazivă. 3. a purifica (un lichid) prin distilare; a rafina. 4. (mat.) a determina lungimea unui arc de curbă. (< fr. rectifier, lat. rectificare) Vezi definitia »
zdrumicá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zdrúmică Vezi definitia »
REUNIFICÁ vb. tr. a unifica din nou. (< fr. réunifier) Vezi definitia »
MODIFICÁ, modífic, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) schimba aspectul, forma, conținutul; a (se) preface, a (se) transforma. ♦ Tranz. Spec. A rectifica, a corecta. – Din lat. modificare. Vezi definitia »
ZGURIFICÁ, pers. 3 zgurífică, vb. I. Refl. (Despre obiecte) A se acoperi cu zgură. ♦ A se transforma în zgură. – Zgură + suf. -ifica. Vezi definitia »