Definita cuvantului mîneca
mînecá (mấnec, mânecát), vb. – A se scula devreme. – Megl. mănicat „timpuriu.” Lat. manĭcāre (Densusianu, Hlr., 167; Pușcariu 1084; Candrea-Dens., 1118; REW 5300; Rosetti, I, 169), cf. alb. mëngoń, v. umbr. manecare (Gius. Mazzatinti, Poesie religiose del s. XIV, Bologna, 1881, 15). – Der. mînec, s. n. (rar, zori de zi); mînecare, s. f. (zori); mînecat, s. n. (zori; acțiunea de a mîneca); mînecătoare, s. f. (obicei folcloric în ajunul sărbătorii de Sf. Gheorghe).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mîneca
știulbicá, știúlbic, vb. I (reg.) a da din cap (în semn de afirmație, de salut, de mustrare). Vezi definitia »
armeneásca s.f. art. (reg., înv.) horă de origine armenească Vezi definitia »
RUBRICÁ vb. I. tr. (Liv.) A împărți în rubrici, a clasifica. [Cf. fr. rubriquer, it. rubricare]. Vezi definitia »
CALCIFICÁ, pers. 3 calcífică, vb. I. Refl. 1. (Despre țesuturi, oase, leziuni pulmonare etc.) A se întări prin depunere de săruri de calciu. 2. (Despre diverse substanțe) A se îmbogăți în carbonat de calciu. – Din calciu. Vezi definitia »
PACIFICÁ vb. tr. a restabili pacea, ordinea. (< fr. pacifier, lat., it. pacificare) Vezi definitia »