Definita cuvantului mînea
mîneá (mấn, mas), vb. – A înnopta, a-și petrece noaptea undeva. – Mr. amîn, amas, amînare. Lat. manēre (Densusianu, Hlr., 193; Pușcariu, 1078; Candrea-Dens., 1128; REW 5296), cf. alb. mënoń (pare să provină din rom.), it. manere, prov. maner, v. fr. manoir, sp. manir, port. maer; cf. rămînea. – Der. mas, s. n. (acțiunea de a înnopta; loc pentru înnoptat), mr. mas (după Pușcariu 1079 și Candrea-Dens., 1129, direct din lat. mansum).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mînea
juvaneá (-éle), s. f. – Țeavă de narghilea. Tc. zivane (Tiktin). Vezi definitia »
jagardeá (-éle), s. f. – (Arg.) Om zăpăcit, aiurit. Origine necunoscută. Ar putea fi o combinație expresivă a lui javră cu jigodie, care au același sens. Vezi definitia »
câsâlageá s.f. (reg., înv.) specie de grâu. Vezi definitia »
purcea, purcele s. f. 1. tejghea, bar. 2. (intl., înv.) casă de bani. Vezi definitia »
CERCEVEÁ, cercevele, s. f. Cadru în care este fixat geamul la o fereastră sau la o ușă; lemnăria (în formă de cruce) din mijlocul ferestrei, în care sunt montate geamurile. [Var.: gergeveá, giurgiuveá s. f.] – Din tc. çerçeve. Vezi definitia »