Definita cuvantului mînecă
mînecă (mấneci), s. f. – Parte a îmbrăcămintei care acoperă brațul. – Var. mînică. – Mr. mînică, megl. mǫnică. Lat. mănĭca (Candrea-Dens., 1124; REW 5300; Pascu, I, 119), cf. alb. mëngë, it. manica, prov., sp., port. manga, fr. manche. – Der. mînecar, s. n. (tunică, veston, bluzon; manșon); mînecuță, s. f. (mînecă; manșetă detașabilă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mînecă
TÍGRĂ, tigre, s. f. (Înv.) Tigroaică. – Din tigru. Vezi definitia »
ACÚSTICĂ s.f. 1. Parte a fizicii care studiază sunetele. ♦ Disciplină muzicală care studiază sunetele folosite în muzică și legile perceperii lor. 2. Calitatea de a asigura o bună propagare și percepere a sunetelor. [Gen. -cii. / < fr. acoustique]. Vezi definitia »
LUSTRUIÁLĂ, lustruieli, s. f. 1. Lustruire; p. ext. lustru1. 2. Fig. Aparență de cultură, de civilizație; spoială. – Lustrui + suf. -eală. Vezi definitia »
ACIDAMÍNĂ, acidamine, s. f. Produs obținut prin transformarea treptată a albuminoidelor alimentare. – Din fr. acidamine. Vezi definitia »
acarniță, acarnițe s. f. femeie cu greutăți materiale Vezi definitia »