Definita cuvantului mînecă
mînecă (mấneci), s. f. – Parte a îmbrăcămintei care acoperă brațul. – Var. mînică. – Mr. mînică, megl. mǫnică. Lat. mănĭca (Candrea-Dens., 1124; REW 5300; Pascu, I, 119), cf. alb. mëngë, it. manica, prov., sp., port. manga, fr. manche. – Der. mînecar, s. n. (tunică, veston, bluzon; manșon); mînecuță, s. f. (mînecă; manșetă detașabilă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mînecă
MULÉTĂ s. f. bucată de stofă roșie de care se servesc luptătorii cu taurii pentru a ațâța animalul. (< fr., sp. muleta) Vezi definitia »
CARTÓFLĂ s. f. v. cartof. Vezi definitia »
iúră!1 interj. (reg.) vino! aleargă!. Vezi definitia »
pușchea pe limbă expr. nu cobi!; Doamne ferește! Vezi definitia »
SERENÁDĂ, serenade, s. f. Compoziție muzicală, vocală sau instrumentală, alcătuită din mai multe părți, apropiată ca factură de divertisment, nocturnă etc., cu caracter liric, executată seara sau noaptea sub ferestrele cuiva, în semn de omagiu sau de dragoste. [Var.: serenátă s. f.] – Din fr. sérénade, it., sp. serenata, germ. Serenade. Vezi definitia »