Definita cuvantului mîngîia
mîngîiá (mấngâi, mângâiát), vb. – 1. A consola, a încuraja. – 2. A dezmierda, a alinta. Gr. μαγγανεύω „a folosi băuturi fermentate”, probabil prin intermediul unui lat. *manganiāre (Cihac, Principii, 146; Șeineanu, Semasiol., 13; Murnu, 34; Candrea-Dens., 1131; Diculescu, Elementele, 474; Rohlfs, EWUG 1291; REW 5297; Rosetti, II, 68), cf. calabr. manganῑare „a sparge, a toci”. Der. din sl. mąžati sę „a se consola” (Cihac, II, 197), nu e posibilă. Cuvînt de uz genral, afară de Trans. de N. (ALR, I, 235). Der. mîngîiere, s. f. (dezmierdare; consolare); mîngîietor, adj. (care mîngâie, consolează); mîngîios, adj. (consolator; delicat, afectuos); nemîngîiat, adj. (neconsolat); mîngănietură, s. f. (consolare), înv., apare în Palia de la 1581.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mîngîia
RALIÁ vb. I. refl. A se aduna, a se strânge în jurul cuiva sau a ceva pentru a realiza o acțiune comună. ♦ A adera la o părere, la o propunere etc. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. rallier]. Vezi definitia »
PAIDEIA s. f. Concepție educativă în Grecia antică ce urmărea cultivarea spiritului uman prin filozofie și știință. [Pr.: pa-i-dé-ia] – Cuv. gr. Vezi definitia »
SUPRAAPRECIÁ vb. tr., refl. a (se) aprecia mai mult decât merită; a (se) supraestima. (< supra1- + aprecia) Vezi definitia »
ATROFIÁ vb. refl. a suferi o atrofie; a-și pierde vitalitatea, vigoarea; a se degenera. (< fr. atrophier) Vezi definitia »
ECCLESÍA s. f. (ant.) adunarea poporului la Atena, care lua deciziile supreme. (< fr. ecclésia, gr. ekklesia) Vezi definitia »