Definita cuvantului mintă
míntă (-te), s. f. – Plantă (Mentha piperita, Mentha cripsa). – Mr. mentă. Sl. męta, în loc de mętva (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Byhan 319; Tiktin; Conev 44; Candrea; Berneker, II, 44). Mai puțin probabil der. din lat. menta (Koerting 6190; Pușcariu 1089), din gr. μίνθα (Diculescu, Elementele, 482) sau din mag. menta (Pușcariu, Dacor., VII, 117). E dubletul lui mentă, s. f., din fr. menthe.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mintă
FÍSTULĂ, fistule, s. f. (Med.) Canal format accidental sau în urma unei operații, care comunică spre interior cu o glandă sau cu o cavitate naturală ori patologică și care drenează în afară secrețiile acestora; ulcerație adâncă într-un țesut al organismului. – Din fr. fistule. Vezi definitia »
SOMATOGENÉZĂ s. f. tulburare care apare la un organism ca urmare a unei mutații în celulele somatice. (< fr. somatogenèse) Vezi definitia »
jugăneálă s.f. (pop.) V. jugăníre. Vezi definitia »
pilulă albastră expr. medicamentul Viagra, utilizat în terapeutica actuală pentru creșterea potenței sexuale la bărbat. Vezi definitia »
uscătură, uscături s. f. (șc.) elev sau student submediocru / slab. Vezi definitia »