Definita cuvantului mir
mir (míruri), s. n. – 1. Balsam de uns. – 2. Untdelemn sfințit. – 3. Frunte. – Mr. mir. Ngr. μύρον (Roesler 572; Munrnu 37), în parte prin intermediul sl. miro, cf. bg., rus. miro. – Der. mirui, vb. (a unge cu mir), din sl. mirovati ‹ ngr. μυρώνω; mirodenie, s. f. (înv., aromă), din ngr. μυροδία „parfum”, sl. (bg.) mirodija; mirodenie, s. f. (aromă; vioară-de-noapte, nopticioasă, Hesperis tristis), din cuvîntul anterior; mironosiță, s. f. (femeie care a uns cu smirnă corpul lui Iisus; fandosită, ipocrită), din sl. mironosica. Cf. mireasmă, miros, mire.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mir
sibír2 s.n. (reg.) oțel. Vezi definitia »
olovír, olovíre, s.n. (înv.) stofă sau haină de purpură. Vezi definitia »
sanír s.n. (înv.) numele unui vânt. Vezi definitia »
HIDRARGÍR s. n. mercur. (< fr. hydrargyre) Vezi definitia »
CHEFÍR s.n. Băutură acrișoară, rezultată din fermentarea artificială a laptelui dulce. [Pl. -re, -ruri. / < fr. kéfir]. Vezi definitia »