Definita cuvantului mira
mirá (mír, mirát), vb. refl. – 1. (Trans.) A vedea de, a avea grijă. – 2. (Înv.) A considera, a se îndoi, a crede, a socoti. – 3. A fi uimit, a se minuna. – Var. (Mold.) miera. Mr. mir, mirare, megl. m(ń)ir, m(ń)irari, istr. mir. Lat. mirāre, formă vulgară în loc de mirāri (Pușcariu 1094; Candrea-Dens., 1137; REW 5603), cf. it. mirare, prov., cat., sp., port. mirar, fr. mirer, alb. mërej (Philippide, II, 648). Ipoteza după care forma reflexivă din rom. se datorează unei încrucișări cu sl. čuditi se (Pușcariu, Lr., 277) este inutilă, cf. sp. admirarse. Explicația lui miera pornind de la un lat. *meror (Graur, BL, V, 70) este dubioasă. – Der. mir, s. n. (rar, uimire, mirare); miraz, s. n. (Olt., Trans., mirare, uimire), probabil datorită confuziei cu miraz „moștenire”; mirăzenie, s. f. (Trans., mirare, uimire).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mira
CONGLOMERÁ, conglomerez, vb. I. Tranz. și reflexiv. A (se) uni, a (se) îngrămădi într-o masă unică. – Din fr. conglomérer, lat. conglomerare. Vezi definitia »
ÎNDURÁ, îndúr, vb. I. 1. Tranz. A suporta cu răbdare un necaz, o durere, o boală etc.; a pătimi, a suferi. 2. Refl. A se arăta milos, bun; a se îndupleca. ♦ A-i fi milă cuiva de cineva. 3. Refl. A consimți, a-l lăsa pe cineva inima să..., a se hotărî. – Lat. indurare (1 și după fr. endurer). Vezi definitia »
DÂRÁ vb. I. v. dârî. Vezi definitia »
MACERÁ vb. I. În gastronomie, a acoperi un aliment cu un lichid (alcool, lichior, vin, sirop) aromatizat și a-l lăsa, mai mult sau mai puțin timp, pentru a se impregna de aromă. Vezi definitia »
BAMBÁRA subst. 1. S. m. Membru al unei populații din regiunea văii superioare a râului Niger. 2. S. n. Limba vorbită de bambara (1), aparținătoare grupului mandingo (2) și folosită drept lingua franca în Mali. (cf. engl. bambara) [AHDEL] Vezi definitia »