Definita cuvantului mireasmă
mireásmă (mirésme), s. f. – 1. Parfum, miros bun. – 2. Aromă, substanță aromatică. – Var. (înv.) mirizmă. Mr. anurismă, megl. mirizmă. Ngr. μύρισμα, în parte prin intermediul sl. mirizma. – Der. miroznă (var. miroasnă), s. f. (Mold., parfum), încrucișare a lui mireasmă cu miros; miresmi (var. înmiresmi, înmiresma), vb. (a parfuma). Cf. mir, miros.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mireasmă
TREPONÉMĂ s. f. specie de spirochet agent patogen al sifilisului, al febrei galbene etc. (< fr. tréponème) Vezi definitia »
VERONÍCĂ2 s.f. (Bis.) Imagine a lui Cristos imprimată pe o batistă. ♦ Batistă pe care este imprimat chipul lui Cristos. [< it. veronica, cf. Veronica, numele femeii care, potrivit legendei biblice, a șters fața lui Cristos în timpul calvarului]. Vezi definitia »
PUNGĂLITÚRĂ, pungălituri, s. f. (Pop.) Faptul de a pungăli; (concr.) cusătură neîngrijită, neglijentă; pungăleală. – Pungăli + suf. -tură. Vezi definitia »
AGHIÚȚĂ s. m. (Fam. și glumeț) Drac. [Pr.: -ghi-u-] – Cf. ngr. ághios „sfânt”. Vezi definitia »
LUNCULÍȚĂ, lunculițe, s. f. Diminutiv al lui luncă; luncuță. – Luncă + suf. -uliță. Vezi definitia »