Definita cuvantului mișca
mișcá (míșc, mișcát), vb. – 1. A muta, a agita. – 2. A impresiona, a înduioșa. – 3. A se pune în mișcare. – Megl. micicari. Origine îndoielnică. Pare să provină din lat. mĭscῑre „a agita” (› sp. mecer, cf. Corominas, III, 315), prin intermdiul unui der. de tipul *mĭscĭcāre, al cărui rezultat normal ar fi *mișčcare, cf. megl. Der. directă din lat. miscēre (Philippide, Principii, 48), din *micĭcāre în loc de micāre (Candrea, Rom., XXXI, 313), sau din sl. mykati sę „a parcurge, a străbate” (Cihac, 177) nu pare posibilă. – Der. mișcăcios, adj. (mobil); mișcare, s. f. (agitare; emoție); mișcător, adj. (mobil). Cf. nișcorici.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mișca
zdrumicá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zdrúmică Vezi definitia »
sănecá vb. I (înv. și reg.) a porni la drum dis-de-dimineață. Vezi definitia »
DEIFICÁ, deífic, vb. I. Tranz. A atribui putere divină unei ființe sau unui lucru; a zeifica.[Pr.:-de-i-] – Din lat. deificare, fr. déifier. Vezi definitia »
pắtríca num. card. (reg.) patru (în jocurile de copii). Vezi definitia »
ca mine Vezi definitia »