Definita cuvantului mișel
mișél (mișeá), adj. – 1. Sărac, mizer, nenorocit. – 2. Mizerabil, josnic, mîrșav. – 3. Laș. Lat. mĭsellus (Pușcariu 1097; Candrea-Dens., 1078; REW 5607), cf. it. misello, prov., v. fr. mesel „lepros”, cat. mesell, v. sp. mesillo. Pentru semantism, cf. sp. miserable și Șeineanu, Semasiol., 202. Der. mișeli (var. mișela), vb. (a se plînge; a defăima, a ponegri, a terfeli); mișelame, s. f. (înv., sărăcime); mișelătate, s. f. (înv., ticăloșie, mizerie); mișelesc, adj. (mîrșav, laș); mișelește, adv. (josnic); mișelie, s. f. (înv., sărăcie, mizerie; josnicie; lașitate); mișelnic, adj. (josnic); mișelos, adj. (înv., josnic, mîrșav).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mișel
NOROCÉL, norocele, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui noroc. – Noroc + suf. -el. Vezi definitia »
CHIPCÉL s. n. Unealtă de pescuit pește mărunt, formată dintr-o plasă prinsă pe un schelet de lemn și având forma unei linguri mari. [Var.: chepcél s. n.] – Et. nec. Vezi definitia »
PETRÉL s. m. pasăre marină mică, albă, cu spatele și aripile cenușii, vorace, care se hrănește cu pește. (< fr. pétrel) Vezi definitia »
FERONÍCHEL s.n. Aliaj de fier și nichel. Vezi definitia »
METROCÉL s.n. Hernie a uterului. [< fr. métrocèle, cf. gr. metra – uter, kele – hernie]. Vezi definitia »