APSÍDĂ s.f. Fiecare dintre extremitățile axei mari ale orbitei unui corp ceresc. [< fr. apside]. Vezi definitia »

EBRAÍSTICĂ s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul limbii și culturii ebraice. [Pron. -bra-is-, gen. -cii. / cf. fr. hébraïstique]. Vezi definitia »

TẤMPĂNĂ s. f. v. tâmpină. Vezi definitia »

VERDEÁȚĂ, (2) verdețuri, s. f. 1. Culoarea verde a vegetației. ♦ (Concr.) Mulțime de frunze, de ramuri, de ierburi verzi. 2. (La sg.) Frunze de pătrunjel, de mărar, de leuștean etc., folosite în alimentație; (la pl.) zarzavaturi, legume (proaspete). 3. Compus: (Bot.) verdeața-zidurilor = nume dat unor specii de alge verzi care cresc pe stânci, pe ziduri umede, pe scoarța arborilor. – Verde + suf. -eață. Vezi definitia »

PREMÍSĂ, premise, s. f. 1. (Log.) Fiecare dintre propozițiile inițiale ale unui raționament, din care se deduce concluzia. 2. Idee de bază, punct de plecare. [Var.: premíză s. f.] – Din fr. prémisse. Vezi definitia »