Definita cuvantului moară
moáră (móri), s. f. – 1. Clădire unde se macină cereale. – 2. (Arg.) Ceas. – 3. Jocul de țintar. – Mr., megl. moară. Lat. mǒla (Candrea-Dens., 1148; Tiktin; REW 5641), cf. it., prov., cat. mola, fr. meule, sp. muela, port. mõ. – Der. morar, s. m. cu suf. -ar (după Pușcariu 1108 și Candrea-Dens., 1148, din lat. molārius); morăreasă (var. morăriță), s. f.; morăresc, adj.; morărie (var. morărit), s. f. și n. (ocupație de morar); morări, vb. (a face serviciul de morar); morișcă, s. f. (moară de mînă; jucărie; guraliv).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu moară
POLINUCLEÁRĂ, polinucleare, adj. (Despre celule) Care are mai multe nuclee. ◊ Leucocită polinucleară = granulocit. [Pr.: -cle-a-] – Din fr. polynucléaire. Vezi definitia »
HETEROGRÉFĂ, heterogrefe, s. f. (Med.) Operație de refacere a unui țesut sau a unui organ în care grefonul provine de la o altă specie; heteroplastie. [Var.: eterogréfă s. f.] – Din fr. hétérogreffe. Vezi definitia »
ANDURÁNȚĂ s.f. 1. Capacitatea de a rezista la eforturi fizice; răbdare. 2. Rezistență mecanică (a unui motor). (< fr. endurance) Vezi definitia »
LUMINESCÉNȚĂ s.f. Proprietate a unor corpuri de a emite radiații luminoase care nu sunt de natură termică. [Cf. fr. luminescence]. Vezi definitia »
PENTÉLICĂ adj. marmură ~ = marmură albă, fără striații. (< fr. pentélique) Vezi definitia »