PRODUCTIVITÁTE s. f. Capacitatea sau însușirea de a fi productiv; capacitatea de a produce (mult); randament. ◊ Productivitatea muncii = eficiență a muncii exprimată prin raportul dintre cantitatea de produse realizată și volumul de muncă consumat. ♦ Capacitatea unor sufixe, prefixe, elemente de compunere etc. de a forma (numeroase) derivate, compuse etc. ♦ Capacitatea unor cuvinte de a forma (multe) sensuri sau derivate noi. ♦ Capacitatea unor conjugări de a se îmbogăți mereu. – Din fr. productivité. Vezi definitia »

ABNORMITÁTE s.f. (Rar) Anomalie; enormitate; lucru abnorm. [Cf. fr. abnormité, germ. Abnormität]. Vezi definitia »

PARTINITÁTE s.f. Faptul de a fi partinic; faptul de a aparține unui curent, unui partid politic, unei concepții de clasă; spirit de partid. [< partin(ic) + -itate, după rus. partiinosti]. Vezi definitia »

PREOȚÉȘTE adv. În felul preoților, ca preoții; popește. [Pr.: pre-o-] – Preot + suf. -ește. Vezi definitia »

TRINITÁTE s. f. (În religia creștină) Treimea divină; Sfânta Treime. ♦ Grup de trei persoane, de trei lucruri etc. care formează o unitate. – Din fr. trinité, lat. trinitas, -atis. Vezi definitia »