Definita cuvantului moceră
móceră (-re), s. f. – (Maram.) Mlaștină, smîrc. Rut. močar (Candrea), sl. moča, din sl. mokrŭ „udat”. – Der. moceriță (var. mocioriță), s. f. (mlaștină), din bg. močor; mocirlă, s. f. (mlaștină, smîrc; gunoi, mediu corupt), mr. mucirlă, cu suf. expresiv -irlă, cf. ciocîrlă (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Miklosich, Lexicon, 381; Cihac, II, 200; Berneker, II, 70; Conev 40), cf. pol. moczyła, mag. mocsolya, bg., sb., cr. mocar; mocirlos (var. Maram. mociros), adj. (mlăștinos); morșilă, s. f. (Banat, mocirlă). Cf. mocrotă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu moceră
GARÓTĂ s. f. tortură constând în strangularea treptată a celui condamnat. (< sp., fr. garrotte) Vezi definitia »
DALMÁTICĂ s. f. 1. tunică albă, tivită cu purpură, purtată de împărații romani. 2. mantie de ceremonie a regilor Franței. 3. veșmânt liturgic catolic, cu mâneci largi, despicat în părți, purtat de diaconi și episcopi. 4. îmbrăcăminte cu care sunt înfățișați îngerii, sub formă de rochie lungă. (< lat. dalmatica, fr. dalmatique) Vezi definitia »
LITORÉTĂ s.f. Autocar deschis, folosit pe litoralul Mării Negre. [< litor(al) + -etă]. Vezi definitia »
BÂJBÂIÁLĂ, bâjbâieli, s. f. Faptul de a bâjbâi; bâjbâire, bâjbâit, bâjbâitură. [Pr.: -bâ-ia] – Bâjbâi + suf. -eală. Vezi definitia »
FOSÍLĂ s.f. Rest, urmă a unui animal sau a unei plante, aparținând unor specii caracteristice epocilor geologice anterioare și care s-a păstrat în depozitele sedimentare ale scoarței Pământului. ♦ (Ironic) Bătrân (cu idei învechite). [Pl. -le. / < fr. fossile, cf. lat. fossilis]. Vezi definitia »