CÁLĂ², cale, s. f. Plantă decorativă de origine tropicală, cu frunze mari în formă de săgeată, una dintre frunze, de culoare albă, răsucită în formă de cornet, înconjurând inflorescența (Calla aethiopica). – Din germ. Kalla, lat. calla. Vezi definitia »

DĂSTẮLNIȚĂ, dăstălnițe, s. f. (Reg.) Fiecare dintre scândurile laterale care încheie un pat. – Comp. bg. dăstica. Vezi definitia »

LEUCOBÁZĂ s.f. Compus obținut prin reducerea anumitor materii colorante și care prin oxidare formează din nou materia colorantă respectivă; leucoderivat. [< germ. Leukobase, fr. leucobase]. Vezi definitia »

ROÁDĂ s. f. v. rod. Vezi definitia »

IDÍLĂ s.f. 1. Poezie care prezintă în chip idealizat viața oamenilor de la țară; bucolică. 2. Dragoste curată, naivă, tinerească. [Var. idil s.n. / < fr. idylle, lat. idyllium, cf. gr. eidyllion – mic tablou]. Vezi definitia »