Definita cuvantului monarh
monárh (monárhi), s. m. – Suveran. Mgr. μόναρχος, parțial prin intermediul lat. monarchus (sec. XVII, cf. Tiktin; Gáldi 211), și apoi din fr. monarque. – Der. monarhic, adj., din fr. monarchique; monarhi, vb. (înv., a domni); monarhie, s. f., din mgr. μοναρχία; monarhină, s. f. (înv., regină, suverană), din germ. Monarchin, sec. XVIII; monarhism, s. n., din fr. monarchisme; monarhist, s. m., din fr. monarchiste.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu monarh
EPÁRH s. m. 1. titlu de prefect în Bizanț. 2. conducător, șef al unei eparhii; episcop. (< fr. eparque, gr. eparkhos) Vezi definitia »
CANONÁRH, canonarhi, s. m. Monah însărcinat cu orânduirea slujbei la strană în mănăstirile și catedralele ortodoxe. – Din ngr. kanonárhis. Vezi definitia »
corh s.n. (reg.) grupă de cristale așezate într-un spațiu liber. Vezi definitia »
ARISTÁRH s.m. (Liv.) Critic erudit și sever. [< fr. aristarque, cf. Aristarh – celebru gramatic și critic grec din antichitate]. Vezi definitia »
ETNÁRH s. m. guvernator al unei etnarhii. (< fr. ethnarque, gr. ethnarkhos) Vezi definitia »