Definita cuvantului monetă
monétă (monéte), s. f. – Ban de metal. – Var. monedă. Lat. (it.) moneta (sec. XIX), var., din ven. moneda, prin intermediul ngr. μονέδα (Graur, BL, IV, 103; Gáldi 211). – Der. monetar, adj.; monetărie, s. f. (locul unde se fabrică monedă); monetiza, vb. (a bate monedă; a mercantiliza).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu monetă
condoroáică, condoroáice, s.f. (reg.) femeie îndrăcită, drăcoaică. Vezi definitia »
BUZUNĂREÁLĂ, buzunăreli, s. f. Acțiunea de a buzunări. Vezi definitia »
CUCÚLĂ, cucule, s. f. Veșmânt cu glugă purtat de călugării catolici, confecționat din stofă groasă și aspră. – Din fr. cuculle, lat. cucullus. Vezi definitia »
văitătúră (văi-) s. f., g.-d. art. văitătúrii; pl. văitătúri Vezi definitia »
DISIDÉNȚĂ, disidențe, s. f. Atitudine, manifestare de disident. ♦ (Concr.) Grup de persoane cu opinii diferite de acelea ale majorității; sciziune formată prin acțiunea unui astfel de grup. [Var.: dizidénță s. f.] – Din fr. dissidence, lat. dissidentia. Vezi definitia »