vătămătór¹ adj. m., pl. vătămătóri; f. sg. și pl. vătămătoáre Vezi definitia »

CUANTIFICATÓR s.m. (Mat.) Simbol care arată că o proprietate se aplică tuturor elementelor unei mulțimi sau numai unora dintre ele. [Pron. cuan-. / < fr. quantificateur]. Vezi definitia »

AEROIONIZATÓR s. n. aparat pentru concentrarea aeroionilor negativi. (< fr. aéroionisateur) Vezi definitia »

RĂUVOITÓR, -OÁRE, răuvoitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care vrea răul cuiva, care manifestă rea-voință, plin de rea-voință. – Rău + voitor. Vezi definitia »

CLEȘTIȘÓR, cleștișori, s. m. Diminutiv al lui clește. [Pl. și: (n) cleștișoare] – Clește + suf. -ișor. Vezi definitia »