Definita cuvantului mont
mont (mónturi), s. n. – 1. Capăt al unui obiect, mai ales a unui membru scurtat; ciot. – 2. Vîrf, buric de deget. – 3. Rest, reziduu, rebut. Var. expresivă din bont (Scriban). Der. din mag. mont „tescovină, foloștină” (Drăganu, Dacor., VIII, 136) s-ar putea da numai pentru ultimul sens al cuvîntului. Cf. mot-.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mont
ELEGÁNT, -Ă, eleganți, -te, adj. 1. (Despre îmbrăcăminte) Făcut cu gust, frumos; (despre oameni) care se distinge prin armonia și bunul gust al îmbrăcămintei. 2. (Adesea adverbial) Care se deosebește prin armonia formei, prin îmbinarea plăcută a elementelor, printr-o sobrietate plină de gust. ♦ Fig. Plin de tact, lipsit de brutalitate. – Din fr. élégant, lat. elegans, -ntis. Vezi definitia »
SONÁNT, -Ă adj., s. f. (consoană) a cărei emisiune nu comportă aproape nici un zgomot. (< fr. sonnant, it. sonante) Vezi definitia »
MUTILÁNT, -Ă adj. mutilator. (< fr. mutilant) Vezi definitia »
a se da crocant expr. a se lăuda, a se grozăvi. Vezi definitia »
MUNIFICÉNT, -Ă, munificenți, -te, adj. (Livr.) Foarte darnic; generos. – Din fr. munificent. Vezi definitia »