Definita cuvantului mont
mont (mónturi), s. n. – 1. Capăt al unui obiect, mai ales a unui membru scurtat; ciot. – 2. Vîrf, buric de deget. – 3. Rest, reziduu, rebut. Var. expresivă din bont (Scriban). Der. din mag. mont „tescovină, foloștină” (Drăganu, Dacor., VIII, 136) s-ar putea da numai pentru ultimul sens al cuvîntului. Cf. mot-.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mont
cuvant care denumeste un drum Vezi definitia »
ORIPILÁNT, -Ă adj. înfiorător, îngrozitor. (< fr. horripilant) Vezi definitia »
RONJÁNT, ronjanți, s. m. Reactiv întrebuințat la imprimarea țesăturilor prin ronjare. – Din fr. rongeant. Vezi definitia »
COROBORÁNT, -Ă, coroboranți, -te, adj. Care coroborează, întărește. – Din fr. corroborant. Vezi definitia »
FLAGRÁNT, -Ă, flagranți, -te, adj. Care sare în ochi; izbitor, evident. ◊ Flagrant delict = infracțiune descoperită în momentul savârșirii ei sau înainte ca efectele ei să se fi consumat. – Din fr. flagrant. Vezi definitia »