Definita cuvantului mor
mor interj. – Imită vocea ursului. Creație expresivă, cf. mîr, hor, sforăi. – Der. morăi, vb. (despre urși și alte animale, a scoate sunete caracteristice); morăit, s. n. (mîrîit); mormăi, vb. (a face ca ursul; a mîrîi, a bombăni, a bodogăni), pe bază de repetiție (der. din sb. mèrmljati, Cihac, II, 203, sau din bg. mormorjă, Conev 96, este suspectă); mornăi, vb. (a bombăni), prin disimilare (Pușcariu, Dacor., I, 95); mormăială, s. f. (mormăit; bombănit); mormăit, s. n. (acțiunea de a mormăi); mormăitor, adj. (care mormăie).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mor
păcătuitór, păcătuitoáre, adj. (înv.) păcătos. Vezi definitia »
ÎMPREJMUITÓR, -OÁRE, împrejmuitori, -oare, adj. Care împrejmuiește. ♦ Înconjurător. [Pr.: -mu-i-] – Împrejmui + suf. -tor. Vezi definitia »
vârtejitór (rar) adj. m., pl. vârtejitóri; f. sg. și pl. vârtejitoáre Vezi definitia »
IMOBILIZATÓR, imobilizatoare, s. n. Dispozitiv electronic antifurt, care anulează anumite funcții ale motorului unui autovehicul, făcând astfel imposibilă pornirea neautorizată a acestuia. – Din engl. immobilizer. Vezi definitia »
STOR, storuri, s. n. Perdea de țesătură, de împletitură sau din scândurele subțiri, orizontale, paralele și mobile, care se poate lăsa și ridica cu ajutorul unui resort ori cu o sfoară trecută prin verigi, destinată să ferească interiorul unei încăperi de razele soarelui. – Din fr. store. Vezi definitia »