MÁSCĂ s.f. 1. Față falsă de carton, de stofă etc. cu care își acoperă cineva figura (pentru a se deghiza). ♦ Figură de lemn cu care actorii antici de tragedie și de comedie își acopereau fața. 2. Persoană mascată. 3. (Fig.) Înfățișare, figură falsă; imagine convențională. ♦ Înfățișare a feței cauzată de un sentiment puternic; aspectul feței în anumite boli. 4. Machiaj. ♦ Preparat cosmetic care se aplică pe față pentru îngrijirea tenului. 5. Mască mortuară = mulaj în ghips al feței unui mort. 6. Dispozitiv, aparat care acoperă sau protejează corpul sau fața unui om, a unui animal etc.; adăpost individual pe câmpul de luptă. ♦ (La baraje) Ecran de etanșare. ◊ Mască de gaze = aparat aplicat etanș pe față pentru protecția împotriva gazelor de luptă. [Cf. fr. masque, germ. Maske, rus. maska]. Vezi definitia »

BERÉTĂ, berete, s. f. 1. Șapcă moale, fără cozoroc (purtată de marinari). 2. Bască. [Var.: (înv.) berét s. n.] – Fr. béret. Vezi definitia »

LOBULÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a unui lobul. [< fr. lobulite]. Vezi definitia »

DENTÍNĂ s. f. substanță proteică, bogat mineralizată, din care este formată pulpa dintelui; ivoriu. (< fr. dentine) Vezi definitia »

numélă, numéle, s.f. (reg.) dispozitiv simplu de lemn, așezat pe grumazul porcilor, pentru ai împiedica să intre în locuri nepermise. Vezi definitia »