TIP s.n. 1. Formă sau model căruia îi corespunde o anumită grupă de obiecte sau de fenomene. ♦ Model, exemplar, eșantion. ♦ Specie. 2. Exemplar care are toare caracterele și prețul unui produs pus în vânzare. 3. Formă exemplară la care se pot referi o serie de alte exemplare cu caractere comune. 4. Schemă ideală, exemplificatoare a unei categorii de persoane, ființe sau lucruri. 5. Fizionomie caracteristică a unei rase, a unei populații etc. // s.m. 1. Individ care întrunește anumite trăsături caracteristice pentru un grup, o rasă etc. 2. Plantă ale cărei caractere formează trăsăturile esențiale ale unei specii. 3. (Fam.) Persoană de o mare originalitate. ♦ (Peior.) Individ. 4. Personaj care întrunește trăsăturile comune, caracteristice tuturor indivizilor din categoria pe care o reprezintă. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „exemplar”, „model”, „imprimat”, „matriță”. [< fr. type, it. tipo, lat. typus – caracter, gr. typos – model]. Vezi definitia »

LEADERSHIP [LÍDER-ȘIP] s.m. funcție, poziție de lider. (< engl. leadership) Vezi definitia »

HETEROTÍP, -Ă I. adj. tipărit cu planșe ale căror caractere sunt mobile; schimbat, cu totul altfel. II. s. m. monstru dublu în care fătul parazit atârnă de peretele ventral al antozitului. (< fr. hétérotype) Vezi definitia »

CROMOTÍP s. n. totalitatea factorilor ereditari localizați în cromozomi sau reprezentanți de genele cromozomiale. (< germ. Chromotyp) Vezi definitia »

ECOTÍP s.n. Grup de plante sau animale din aceeași specie cu anumite însușiri ereditare proprii, dobândite sub influența condițiilor de mediu. [< fr. écotype]. Vezi definitia »