HISTOTOMÍE s. f. secționare chirurgicală a unui țesut organic. (< fr. histotomie) Vezi definitia »

ETNOLOGÍE s.f. Știință care studiază liniile directoare ale structurii și evoluției popoarelor, având un conținut tangent cu alte discipline, ca etnografia, antropologia și istoria culturii. [Gen. -iei. / < fr. ethnologie, cf. gr. ethnos – popor, logos – studiu]. Vezi definitia »

EXSTROFÍE s.f. (Biol.) Defect de conformație al unui organ care este întors astfel încât fața sa internă devine externă. [Gen. -iei. / < fr. exstrophie, cf. gr. ex – afară, strophe – întoarcere]. Vezi definitia »

OBLITERÁȚIE, obliterații, s. f. 1. Obliterare. 2. (Med.) Obstrucție. – Din fr. oblitération, lat. obliteratio. Vezi definitia »

IZOOSMÍE s. f. izotonie (1). (< germ. Isosmie) Vezi definitia »