PSIHOTÓNIC, -Ă adj., s. n. (medicament) cu acțiune stimulatoare asupra psihicului. (< fr. psychotonique) Vezi definitia »

ATMOSFÉRIC, -Ă adj. referitor la atmosferă, de (din) atmosferă. (< fr. atmosphérique) Vezi definitia »

SERÁFIC, -Ă adj. Îngeresc; (fig.) pur, nevinovat, candid. [Cf. fr. séraphique, lat. seraphicus]. Vezi definitia »

PLÁSTIC¹, -Ă, plastici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. Căruia i se poate da, prin modelare, forma dorită, care poate fi ușor deformat fără a crăpa sau a se sfărâma. ◊ Masă plastică sau material plastic = produs sintetic de natură organică, anorganică sau mixtă care se poate prelucra ușor în diferite obiecte, la cald sau la rece, cu sau fără presiune. Deformație plastică = deformație a unui material sub acțiunea unei solicitări peste limita lui de elasticitate, care crește chiar dacă solicitarea rămâne constantă. ♦ Care este făcut, realizat sau reprodus după un anumit model, prin modelarea tuturor materiale. 2. Care se referă la sculptură și la pictură; care se ocupa de aceste arte; care este asemănător cu o sculptură sau cu o pictură, care sugerează o sculptură sau o pictură. ◊ Artă plastică (și substantivat, f.) = (mai ales la pl.) artă care are ca scop să reproducă formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. Artist plastic = creator din domeniul artelor plastice. ♦ (Despre realizări literare, muzicale) Evocator, sugestiv, viu. 3. (În sintagma) Chirurgie plastică = ramură a chirurgiei care se ocupă cu îndreptarea unor deformări ale corpului omenesc (în special ale feței), provenite din naștere sau dintr-un accident. II. S. f. Tehnica executării unor obiecte de artă prin modelarea unor substanțe maleabile; tehnica, artă de a sculpta sau de a picta. ♦ Parte din studiul unei opere de artă care se ocupă cu raportul armonios al volumelor și al reliefului. ♦ Ansamblul calităților de volum și de aspect exterior al unei lucrări de arhitectură, de urbanism sau de artă decorativă. – Din fr. plastique. Vezi definitia »

humélnic (humelníci), s. m. – Paznic al unui siloz. Rut. hmel’nik „teren semănat cu hamei” (Scriban, Archiva, 1912; DAR), cf. hamei. Vezi definitia »