HECATONCHÍR s.m. (Mit.) Gigant despre care se spune că ar fi avut cincizeci de capete și o sută de mâini. [< fr. hécatonchires, cf. gr. hekatoncheir < hekaton – o sută, cheir – mână]. Vezi definitia »

ȘALVÍR, șalviri, s. m. (Reg.) Pungaș, șarlatan, escroc. – Din ucr. šal'vir. Vezi definitia »

cimșír (cimișír), s.m. sg. (înv.) lemn de merișor (din care se făceau diferite obiecte). Vezi definitia »

patachír s.n. (reg.) leasă paralelipipedică așezată pe un lemn scobit ca o albie, în care sunt călcați strugurii pentru a curge mustul. Vezi definitia »

chimír (chimíre), s. n. – 1. (Înv.) Boltă, arc. – 2. Brîu tipic, de piele, foarte lat, prevăzut cu buzunare. – Var. chimer. Mr. chimere, megl. chimer. Tc. kemer „boltă” și „brîu” (Roesler 596; Șeineanu, II, 112; Berneker 556; Lokotsch 1040; Ronzevalle 148), din ngr. ϰαμάρα; cf. ngr. ϰεμέρι, bg. kemer. Este dublet al lui cămară. Probabil din același cuvînt tc. (tc. kemerli „boltit”) provine ghimirlie, s. f. (ferăstrău), dacă primul său sens a fost acela de „ferăstrău rotund” (cf. var. chimilioară, chimirlic); ca și ghimirlie (var. ghemerlie, ghimerlie, dimerlie), s. f. (colibă). Vezi definitia »