Definita cuvantului muncă
múncă (múnci), s. f. – 1. Martiriu, chin, supliciu. – 2. Lucru, treabă. – Megl. moncă. Sl. mąka „chin” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Conev 66), cf. bg. măka „muncă”, sb. muka; cf. mucenic. – Der. munci, vb. (a tortura, a martiriza; a se necăji, a se chinui; a lucra); muncitor, s. m. (înv., chin; lucrător; adj., laborios, activ); muncelniță, s. f. (înv., martiriu), din sl. mąčenica; muncitoresc, adj. (lucrător); muncitorime, s. f. (adunare de muncitori).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu muncă
ELECTROGASTROGRÁMĂ s. f. înregistrare grafică prin electrogastrografie. (< fr. électrogastrogramme) Vezi definitia »
FOTOCELÚLĂ s. f. celulă fotoelectrică. (< fr. photocellule) Vezi definitia »
DENTÍNĂ s.f. Substanță organică din care este formată masa dintelui; ivoriu. [< fr. dentine]. Vezi definitia »
ARĂPOÁICĂ, arăpoaice, s. f. (Pop.) Femeie care aparține populației indigene, cu pielea neagră, din Africa tropicală; p. ext. femeie cu pielea și părul de culoare neagră. – Din arap + suf. -oaică. Vezi definitia »
PENTACLORÚRĂ s. f. clorură conținând în moleculă cinci atomi de clor. (< fr. pentachlorure) Vezi definitia »