Definita cuvantului mur
mur (múri), s. m. – Rug și fruct al arbuștilor din specia Rubus. – Mr. mur. Lat. mōrus (Pușcariu 1132; Candrea-Dens., 1173; Mușlea, Dacor., V, 619 și VIII, 212; REW 5696a), cf. it. moro. Rezultatul u ‹ o n-a fost explicat satisfăcător; der. din gr. ionic μοῦρον (Diculescu, Elementele, 481) sau din ngr. μουριά (Roesler 573) nu e probabilă. – Der. mură, s. f. (fructul murului), mr. (a)mură, cf., it., prov., cat., sp., port. mora, fr. mûre (REW 5696); muret (var. muriș), s. n. (tufiș de muri). Din rom. provin mag. múr (Edelspacher 19) și țig. sp. muri „frag” (Besses 111).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mur
TAMBÚR s.m. Toboșar. ♦ Tambur-major = comandant cu grad de subofițer al unei fanfare militare; (peior.) plutonier. [< fr. tambour]. Vezi definitia »
MEZOZÁUR s.m. Reptilă fosilă cu formă de șarpe, lungă până la 12 m, care a trăit în mările calde cretacice. [Pron. -za-ur. / < fr. mésosaurus, cf. gr. mesos – de mijloc, sauros – șopârlă]. Vezi definitia »
BULGÚR s. n. (Reg.) Grâu măcinat mare, râșnit sau pisat; crupe de grâu. ♦ Mâncare gătită din acest grâu. – Din tc. bulgur. Vezi definitia »
MUHÚR s. n. (Turcism înv.; astăzi în filatelie) Pecete, sigiliu. – Din tc. mühür. Vezi definitia »
NÓUR s. m. v. nor. Vezi definitia »