BIBAN, bibani, s.m. 1. Pește răpitor de apă dulce, lung de 25-30 cm, cu carne albă și gustoasă; sin. costreș; fr. perche; engl. perch; germ. Barsch (Perca fluviatilis); 2. Biban-de-mare. Nume uzual pentru nenumărați pești marini din familia serranidae (bibani-de-mare), foarte bogată în specii și subspecii, unele de 20-30 cm lungime (Serranus scriba și cabrilla din Mediterana), altele pot atinge 1-1,5 m lungime; fr. perche de mer; germ. Seebarsch; engl. sea bass. v. lavrac Vezi definitia »

AUSTRALIÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Australia. II. adj. care aparține Australiei. ♦ limbi ĩene = una dintre cele trei mari familii de limbi din Oceania, alături de austroneziană și papua. (< fr. australien) Vezi definitia »

PREISTORICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în preistorie. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / et. incertă]. Vezi definitia »

AHEEÁN, -Ă, aheeni, -e, adj. Care aparține aheilor, privitor la ahei. [Pr.: -he-ean] – Din fr. achéen. Vezi definitia »

taván (-ne), s. n. – Plafon, pod. – Var. pl. tavanuri. Mr. tăvane, megl. tavan. Tc. tavan (Roesler 603; Șeineanu, II, 352; Lokotsch 2052), cf. ngr. τάβανι, alb., bg., sb. tavan. – Der. tăvăni, vb. (a face tavanul unei încăperi). Vezi definitia »