Definita cuvantului muri
murí (-mort, murít), vb. – 1. A deceda, a se sfîrși din viață. – 2. A simți o pasiune vehementă. – 3. A se epuiza, a se extenua. – Mr. mor, murire, megl. mor, muriri, istr. mor. Lat. mǒrior, redus la o conjug. analogică *mǒrῑre (Pușcariu 1107; Candrea-Dens., 1174; REW 5681), cf. it. morire, prov., cat., sp. morir, fr. mourir. Cuvînt de uz general (ALR, I, 286). – Cf. mort, moarte, mortăciune, amorți. Der. muricios, adj. (înv., mortal); murind, s. m. (călugăr care îngrijește muribunzii), cuvînt neuzual, creat de Caragiale, după modelul fr. mourant; muribund, adj., din fr. moribond; muritor, s. m. (mortal, efemer); nemurire, s. f. (imortalitate); nemuritor, adj. (imortal); nemuri (var. înemuri), vb. (a imortaliza), neuzual, creație a scriitorilor romantici; nemuritorie, s. f. (înv., imortalitate).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu muri
trandafir I. s. m. pl. trandafiri 1. (er.) penis. 2. (intl., înv.) bani. II. adj. invar. (intl.) inocent, nevinovat. Vezi definitia »
AFRIKÁNDERI (‹ oland. Afrikaander) s. m. pl. Populație în Africa de Sud (în Transvaal și Orange), constituită din urmașii coloniștilor europeni (în special olandezi), stabiliți aici în sec. 17; de religie creștină (protestanți-calvini). Vorbesc limba afrikaans. Se mai numesc buri. Vezi definitia »
șmotrí, șmotrésc, vb. IV (înv.) 1. (despre unități militare) a trece în revistă, a inspecta. 2. (despre soldați) a instrui (cu asprime). 3. (reg. și fam.) a învăța, a instrui sever (pe cineva). 4. (reg. și fam.) a mustra, a dojeni. 5. (reg.) a bate (pe cineva). Vezi definitia »
ÎNNEMURÍ1, înnemuresc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A face nemuritor, a imortaliza. – În + ne + muri (după fr. immortaliser). Vezi definitia »
NEVRI- elem. neur(o)-. Vezi definitia »