Definita cuvantului muscă
múscă (múște), s. f. – 1. Insectă (Musca domestica). – 2. Albină. – 3. Păr lăsat să crească sub buza inferioară. – 4. Cavitate înnegrită pe dinții calului. – Mr., megl. muscă, istr. mușke. Lat. musca (Pușcariu 1137; Candrea-Dens., 1180; REW 5766), cf. it., prov., cat., sp., port. mosca, fr. mouche. – Der. muscar, s. m. (insectă, Telephorus fucus; gelat, Muscicapa griseola); muscărie (var. muscăraie), s. f. (mulțime de muște); muscură, adj. (oaie cu pete negre pe cap); cuvînt pe care Giuglea, Cercetări lexicografice, 18 îl derivă din lat. musculus ‹ muscidus, cu probabilitate redusă, și care a trecut la bg. muskur (Capidan, Raporturile, 210).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu muscă
ONICÓZĂ s. f. onichie. (< fr. onychose) Vezi definitia »
cetîrnă (-ne), s. f. – Canal, țeavă de scurgere.- Var. ceatîrnă, ceternă. Mag. csatorna (Schuchardt, ZRPh., XXVI, 169; REW 195), din lat. cisterna. Este dublet de la neol. cisternă, din fr. Circulă mai ales în Trans.; cf. sb. čatrnja. Vezi definitia »
proboteáză s.f. (reg.) molitvă care se citește de preot mamei și copilului, la șase săptămâni după naștere. Vezi definitia »
MÁRMORĂ s. f. v. marmură. Vezi definitia »
BRAȚÉTĂ s. f. a merge (cu cineva) la ~ = a merge (cu cineva) de braț. (< it. /a/ braccetto) Vezi definitia »