plávie (plắvii), s. f. – Morman, grămadă de crengi și ierburi amestecate cu pămînt, care plutesc pe suprafața anumitor rîuri. – Var. plaghie. Sl. plavĭ „navă”, din plaviti „a pluti” (Cihac, II, 267; Conev 38). E dubletul lui plavă, s. f. (Olt., plasă de pescuit); cf. și plaur. – Der. plavină, s. f. (Bucov., limbă de foc; pală de fîn); plavnă, s. f. (regiune mlăștinoasă); plavcă, s. f. (loc unde se usucă năvoadele). Vezi definitia »

TANATOFOBÍE s.f. Teamă morbidă de moarte. [Gen. -iei. / < fr. thanatophobie, cf. gr. thanatos – moarte, phobos – frică]. Vezi definitia »

infláție s. f. sg. (pub.) cantitate exagerată; exces. Vezi definitia »

SIHĂSTRÍE, sihăstrii, s. f. 1. Faptul de a trăi ca sihastru; stare, viață de sihastru; fig. singurătate, pustietate. 2. Loc, schit unde trăiește un sihastru (1). [Var.: săhăstríe, sehăstríe s. f.] – Din sl. sihastirija. Vezi definitia »

SPELEOTERAPÍE s.f. (Med.) Tratarea unor boli (astm bronșic, bronșită etc.) prin șederea bolnavilor în peșteri sau în saline. [Gen. -iei. / cf. gr. spelaion – cavernă, therapeia – tratament]. Vezi definitia »