șnaiț, -ă, s.n., s.f. (reg.) 1. (s.n.) cărare prin pădure pe care se trag buștenii. 2. (s.n.) vârf, culme. 3. (s.f.) fâșie de pământ între două dealuri. Vezi definitia »

BUCOVĂȚ, com. în jud. Dolj, pe Jiu; 4.235 loc. (1991). Piel., încălț. și ind. mat. de constr. Biserică (1572, cu fresce din 1574). Vezi definitia »

ZGÂȚ- elem. Rădăcină de natură expresivă care pare să indice ideea de vioiciune sau de mișcare continuă. (onomat., cf. hâț, bâț, fâț) Vezi definitia »

HERȚ s.m. v. hertz. Vezi definitia »

podișorúț, podișorúțe, s.n. (reg.) nișă mică, firidă mică, podișor mic. Vezi definitia »