BISECTÓR, -OÁRE I. adj. care împarte în două părți egale. ◊ plan bisector = plan care împarte un unghi diedru în două diedre egale. II. s. f. semidreaptă cu originea în vârful unui unghi, interioară lui și formând unghiuri congruente cu laturile acestuia. (< fr. bissecteur) Vezi definitia »

CONVERTIZÓR s.n. 1. Dispozitiv mecanic pentru transformarea unei mișcări sau a unei forțe. 2. Cuptor pentru afinarea metalelor (mai ales pentru transformarea fontei în oțel). 3. Transformator electric simplu. 4. Mașină pentru transformarea grișului în făină. [< fr. convertisseur]. Vezi definitia »

ÎNGRĂDITÓR, -OÁRE, îngrăditori, -oare, adj. (Rar) Care limitează, restrânge. – Îngrădi + suf. -tor. Vezi definitia »

VEZICATÓR, -OÁRE adj. (despre substanțe, medicamente) care determină apariția de vezicule (2) pe piele, provocând o congestie locală; vezicant. (< fr. vésicatoire) Vezi definitia »

AXILIFLÓR, -Ă adj. (Despre plante) Cu flori axilare. [< fr. axilliflore]. Vezi definitia »