Definita cuvantului nasture
nastúre (násturi), s. m. – 1. (Înv.) Șiret, panglică. – 2. Buton. – Mr. nastur(e). It. nastro „panglică”, cf. pav. nastol, valtel. nàstola. Rezultatul normal, *nastru, pl. *nastruri, l-a disimilat pe r, de unde nasturi, cu noul sing. reconstituit ca fagure, mugure etc. Sec. XVI. Der. din lat. *nastula (Pascu, I, 124; cf. Pușcariu 1157 și Candrea-Dens., 1209), din gr. νάστουλον (Skok, ZRPh., LIV, 487) sau din got. nostilo (Giuglea, Dacor., I, 382), nu e probabilă. Pentru relația cu it., cf. Tiktin, Meyer-Lübke, ZRPh., XXXII, 462, REW 5840 și Rosetti, II, 80. – Der. înăsturat, adj. (împodobit cu nasturi); năsturel, s. m. (margaretă, Bellis perennis; creson, Nasturtium officinale), la care sensul al doilea este o imitație modernă a numelui științific al plantei (Candrea). – Din rom. provine bg. nastur (Capidan, Raporturile, 223).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu nasture
REPATRIÉRE, repatrieri, s. f. Acțiunea de a (se) repatria și rezultatul ei. [Pr.: -tri-e-] – V. repatria. Vezi definitia »
EXCENTRÁRE s.f. Acțiunea de a excentra și rezultatul ei. [< excentra]. Vezi definitia »
CARBURARE (‹ fr.) s. f. 1. Îmbogățire a conținutului de carbon al unui aliaj al fierului, în cursul elaborării acestuia, pentru a obține în aliaj conținutul dorit de carbon. 2. Operație de mărire, printr-un tratament termochimic, a conținutului de carbon al stratului superficial al unei piese. Vezi definitia »
INDENTÁRE s. f. (inform.) plasare a programelor pe linii, pentru scrierea cât mai clară a acestora. (după fr. indentation) Vezi definitia »
TRANSLITERÁRE, transliterări, s. f. Acțiunea de a translitera și rezultatul ei. – V. translitera. Vezi definitia »